ALIMENTE DE ORIGINE MINERALA
APA reprezintă cel mai important aliment, fără de care
oamenii şi vieţuitoarele nu pot trăi.
În condiţii naturale, apa pură este un lichid:
-incolor (fără culoare);
-inodor
( fără miros);
-insipid ( fără gust).
Numai straturile de apă cu grosime peste 2 m
au o culoare albastru-verzui.
Terra este denumita şi „Planeta albastră”
datorita faptului că 71% din suprafaţa sa este acoperita de apele Oceanului
Planetar.
În corpul omenesc apa reprezintă 70-80% din
masa corporală la copii şi tineri, iar la adulţi circa 60%.
SAREA
este una din cele mai răspândite substanţe din natură şi se găseşte în zăcăminte;
se extrage din saline.
Importanţa sării ca aliment are la bază
necesitatea organismului nostru de a primi anumite cantităţ de sodiu şi clor.
Cantitatea zilnică de care avem nevoie este de
0,5 g de sodiu. Din păcate foarte multe persoane consumă cantităţi de sare de
10 ori mai mari, iar acest lucru nu este benefic pentru organism. Prea multă
sare măreşte riscul bolilor cardiace, mai ales la persoanele supraponderale.
TIPURI
DE SARE:
-sare albă: în care predomină cristalele transparente;
-sare vânătă: cu cristale mici cu depuneri de
anhidrit (praf argilos fin);
-sare vargată: un amestec de sare albă şi sare
vânătă cu caracteristici comune.
ALIMENTE DE
ORIGINE VEGETALA
Multe plante sunt mâncate pe post de aliment,
iar în prezent există în jur de 2000 de specii de plante cultivate pentru
consumarea ca aliment.Semințele plantelor sunt o sursă bună
de mâncare atât pentru oameni, cât mai ales pentru animale pentru că ele conțin substanțele nutritive necesare plantei pentru emergența din sol. Semințele comestibile includ cerealele
(cum ar fi grâul,
orzul sau orezul), legumele (precum mazărea,
fasolea
sau lintea) și nucile. Semințele oleaginoase sunt folosite pentru obținerea
uleiului prin presare (cum ar fi uleiul de floarea-soarelui,
măsline sau susan). Cea mai veche formă de hrană
preparată era hummus-ul (un fel de terci din mazăre) care se întâlnea în Egiptul Antic.
Fructele
plantelor sunt foarte des consumate pentru conținutul lor
ridicat de proteine vegetale și de vitamine, cum ar fi vitamina C.
Plantele au dezvoltat între timp fructe care atrag atât prin înfățișarea lor cât și prin miros, gust,
textură, asigurând-și astfel perpetuarea speciei. Alte părți ale plantelor care mai sunt mâncate pe post de aliment mai sunt: frunzele
(salată, pătrunjel, varză, spanac, etc.), tuberculii (cartof),
inflorescențele (conopidă), bulbii (ceapă, usturoi, etc.)
sau rădăcina (morcov, ridichi, pătrunjel, țelina, etc.).
În funcţie de structură, fructele pot fi:
-fructe
seminţoase, care au seminţele închise în cămăruţe (mere, pere, etc.);
-fructe
sâmburoase, care au un sâmbure tare ce închide sămânţa (cireşe, etc.);
-fructe
bace, care au seminţe mici, răspândite în pulpa fructelor (fragii, etc.);
-fructe
nucifere/oleaginoase, care au sămânţa împrejmuită de o coaja tare (nuci,
etc.).
Animalele pot fi folosite ca mâncare fie
direct, prin carnea
lor, fie indirect prin produsele pe care le elaborează. Carnea este produsul
luat direct de la animale, pe când produsele luate indirect de la animale sunt laptele, ouăle de la păsări
și mierea de la albine. Pentru sporirea gustului dar mai ales pentru uciderea
microbilor dăunători care ar putea exista în produsele de origine animală,
acestea sunt aproape întotdeauna supuse unei operații precum fierberea, prăjirea, afumarea sau pasteurizarea (în ceea ce
privește laptele). Peștele face uneori excepție întrucât
popoarele asiatice mai consumă fileuri de pește care nu au fost
supuse vreunei operaţii de pregatire („sushi”).
No comments:
Post a Comment