Verb Tenses

History of Romanian Transport

In 1848, omnibuses appeared in Bucharest. Omnibuses are vehicles that could take all classes of people without making any discrimination. These omnibuses had a size almost similar with the carriages who were racing through the city, generally with 14 seats and being pulled by three horses.

In Romania, the first railroad appeared in Transylvania in the nineteenth century, when it was under Austro-Hungarian domination. The first animal-drawn railway factories were built in 1846 in Resita. This one was followed by the railway Oraviţa-Baziaş, put into operation in 1854.

Traducere:

In anul 1848 au aparut si in Bucuresti omnibusele. Omnibusele sunt mijloace de transport cu care puteau circula toate categoriile de oameni fara a se face vrio discriminare. Aceste omibuse aveau o marime aproape asemanatoare cu cea a carutelor care faceau curse prin oras, avand in general 14 locuri si fiind trase de trei cai. 
Pe teritoriul actual al României, primele căi ferate au apărut în Transilvania în secolul al XIX-lea, pe când aceasta se afla sub dominatia Austro-Ungariei. Prima cale ferată uzinală cu tracțiune animală a fost construită la Uzinele Reșița în 1846. Aceasta a fost urmată decalea ferată Oravița-Baziaș, dată în funcțiune in 1854.

Arsurile

Ce observati?

• In cazul arsurilor superfi ciale, pielea este rosie, usor umflata si dureroasa. Daca arsura este mai adanca, se formeaza si basici. Aceste arsuri sunt extrem de dureroase.

• Daca straturile din profunzime ale pielii au fost arse, rana in sine nu este dureroasa, deoarece au fost distrusi si nervii din locul respectiv. Arsura este uscata, poate avea culoarea neagra, cu aspect de pergament, sau alba. Oricum, pielea din jurul ranii, mai putin arsa, este foarte dureroasa.

Ce trebuie facut?

1.    Raciti arsura cat mai repede posibil, cu apa rece sau putin calduta, de la robinet sau de la dus, de exemplu.
2.     Raciti timp de 15–20 de minute, sau pana cand durerea mai scade.
3.     Indepartati hainele si bijuteriile, daca nu sunt prinse de piele.
4.    Dupa ce ati racit arsura, aplicati o compresa sau o tesatura curata, umeda.
5.    Daca au aparut basici, nu le spargeti.
6.    Nu ungeti arsura cu creme cand acordati primul ajutor.
7.    Sfatuiti victima sa mearga la medic. Acesta va verifi ca daca victima are nevoie de protectie impotriva tetanosului.

Atacul cerebral

Ce observati?

• Semnele atacurilor cerebrale nu sunt intotdeauna usor vizibile. De exemplu, victima acuza amorteala sau lipsa de vlaga subita la nivelul fetei, bratului sau piciorului, adesea in aceeasi parte a corpului. Uneori, victima poate devein brusc confuza sau nu mai poate vorbi sau sustine o conversatie cu usurinta. Alte victime au tulburari de vedere, acuza ameteala sau nu-si mai pot mentine echilibrul. Altele au o durere de cap brusca.

Ce trebuie facut?

• Daca banuiti ca o persoana a avut un atac cerebral, verificati sistematic daca este capabila sa realizeze urmatoarele activitati fara probleme:

1.    Cereti victimei sa rada sau sa-si arate dantura. Uitati-va atent daca gura este stramba sau unul din colturile gurii este mai jos decat celalalt.
2.    Cereti victimei sa inchida ochii, sa-si ridice ambele brate simultan la orizontala si sa intoarca palmele in sus. Verificati daca unul din brate cade sau nu este ferm.
3.    Cereti victimei sa repete o propozitie simpla. Verifi cati daca vorbeste clar sau se balbaie.

Daca victima nu este capabila sa efectueze una dintre aceste activitati, este posibil sa fi suferit un atac cerebral.

Nu subestimati situatia chiar daca victim neaga ca s-ar simti foarte rau. Victima are nevoie urgenta de ajutor.

1.    Cereti unui martor sa cheme serviciile de urgenta. Chemati dvs. serviciile de urgenta, daca sunteti singur.
2.    Ajutati victima sa se odihneasca si nu-I permiteti sa faca efort. Asezati victim intr-o pozitie confortabila (de exemplu in pozitie sezand sau semi-sezand).
3.    Verifi cati periodic daca victima este constienta si respira normal

Cei patru pasi in acordarea primului ajutor

Cei patru pasi patru pasi in acordarea primului ajutor

Situatiile in care este necesar primul ajutor pot fi foarte diferite, dar cel care acorda primul ajutor va trebui sa urmeze patru pasi, indiferent de situatie.

Cei patru pasi importanti sunt:
1 Luarea masurilor de siguranta.
2 Evaluarea starii victimei.
3 Solicitarea ajutorului.
4 Asigurarea primului ajutor.

Luarea masurilor de siguranta

•    Evaluati situatia si verificati daca exista pericole potentiale (de exemplu trafic, incendiu, electricitate etc.)
•    Nu va apropiati de locul accidentului decat atunci cand sunteti sigur ca viata nu va este pusa in pericol.
•    Incercati sa inlaturati pericolele la care sunt expuse victima si cei din jur.
•    Daca nu sunteti in siguranta, contactati serviciile de urgenta. 
•    Asteptati la distanta sigura, pana la sosirea ajutorului calificat.

Luarea masurilor de siguranta in caz de accident rutier
Indicatii pentru cel care ofera primul ajutor:

• Respectati intotdeauna Codul Rutier.
• Reduceti treptat viteza si sa nu franati brusc pe masura ce va apropiati de locul accidentului rutier.
• Opriti masina intr-un loc sigur, pe banda de refugiu, pe marginea drumului sau in afara lui.
• Puneti-va vesta reflectorizanta.
• Folositi semne de avertizare (precum triunghiul reflectorizant), pentru avertizarea celor care se apropie de locul accidentului.
• Nu incercati sa traversati o autostrada.
• Fiti atent la cablurile electrice de pe jos si asigurati-va ca nimeni nu se apropie de aceste cabluri si ca nu sunt atinse.
• Incercati sa preveniti un posibil incendiu, oprind contactul electric din vehiculele implicate in accident si nelasand pe nimeni sa fumeze in imediata apropiere.
• Aveti in vedere faptul ca airbag-urile care nu s-au activat, se pot umfla brusc.
• Incercati sa imobilizati vehiculele accidentate, tragand franele de mana.

Scoaterea de urgenta a victimei

• Ca regula generala, nu ar trebui sa miscati victima din locul accidentului, decat daca pericolul este iminent si nu poate fi controlat, daca nu se pot lua masuri de siguranta si numai daca nu va expuneti niciunui pericol. Daca este necesar, mutati victima in cel mai apropiat loc sigur.
• Daca victima este constienta, explicati-i ce veti face si rugati-o sa coopereze. Daca este posibil, imobilizati gatul victimei in timpul deplasarii. Rotiti cat mai putin posibil gatul, capul si corpul victimei.
• Incercati sa aplicati tehnicile corecte, chiar daca deplasarea victimei este prioritatea numarul unu.
• Protejati victima de frig sau caldura, dar deplasati-o doar daca a stat prea mult in frig si daca acest fapt poate avea urmari grave. Acoperiti victim cu o haina sau o patura pentru a
• o proteja de frig. Puteti folosi si o patura termoizolanta.
• Pentru a proteja victima de caldura, faceti umbra cu o jacheta, patura sau umbrela sau pur si simplu asezati-va in asa fel incat sa faceti umbra cu propriul corp.

Tehnica: Ridicarea Rautek

•    Asezati bratele victimei de-a lungul trunchiului sau.
•    Ingenuncheati in spatele capului victimei. Treceti o mana sub gatul victimei si pe cealalta o asezati intre omoplati. Ridicati-i cu grija capul si umerii si apropiati-va.
•    Ridicati spatele victimei in pozitie sezand. Sprijiniti-i umerii.
•    Treceti ambele maini pe sub subsuorile victimei si apucati-I un antebrat. Tineti-o strans de antebrat cu o mana si de incheietura mainii cu cealalta.
•    Ridicati-va pe vine, fara sa dati drumul bratului victimei. Victima se afl a acum intre picioarele dumneavoastra. Apasati bine mana victimei pe pieptul acesteia.
•    Ridicati-va cu spatele drept si trageti victima in sus. Mergeti cu spatele, tarand victima. Fiti atent la obstacolele din spate.
•    Exista si alte tehnici de mutare a victimelor.

 

Compresia toracica si respiratia gura la gura

Informatii generale

• Cand inima inceteaza sa mai bata, sangele nu mai circula prin corp. Din aceasta cauza, organele vitale nu mai sunt alimentate cu oxigen. Creierul este cel mai afectat. Fara oxigen, celulele
• creierului mor in cateva minute. Daca victim a suferit un stop cardiac, este foarte important ca procedura de resuscitare sa fi e efectuata cat mai repede posibil.
• Sansele de supravietuire dupa resuscitare sunt mici. Cu toate acestea, numeroase studii arata ca resuscitarea imediata are efecte pozitive. Sansele de supravietuire ale victimei se dubleaza sau chiar se tripleaza daca un martor actioneaza imediat.
• Resuscitarea este o combinatie de compresii toracice si respiratie gura la gura. Compresiile cardiace furnizeaza inimii si creierului o cantitate foarte mica, dar vitala, de sange. Respiratia
• gura la gura alimenteaza cu oxygen circulatia sanguina. Resuscitarea mai este cunoscuta si sub numele de RCP (resuscitare cardio-pulmonara).

Ce observati?

Victima nu are reactii si nu respira normal.

Ce trebuie facut?
1.    Cereti cuiva sa cheme serviciile de urgenta si spuneti-i sa aduca imediat un defibrilator electronic automat (daca exista). Faceti dvs. toate acestea daca sunteti singur.
2.    Incepeti cu 30 de compresii toracice.
3.    Apoi faceti respiratie gura la gura, de doua ori.
4.    Alternati 30 de compresii toracice cu 2 respiratii gura la gura.
5.    Nu intrerupeti procedura resuscitarii. Verifi cati starea victimei doar atunci cand reincepe sa respire normal.
6.    Continuati resuscitarea pana cand:
•    soseste personalul califi cat, care poate continua resuscitarea;
•    victima incepe sa respire normal;
•    obositi.

Verificati cavitatea bucala
Daca toracele victimei nu se ridica in timpul primei respiratii gura la gura, inainte de a efectua a doua respiratie, verifi cati:
•    cavitatea bucala a victimei. Scoateti orice obiect care poate obstructiona caile respiratorii;
•    pozitia capului. Acesta trebuie sa fi e sufi cient inclinat pe spate, cu barbia ridicata corect.

Nu efectuati mai mult de doua respiratii gura la gura intr-o singura repriza. Acestea trebuie urmate de compresiile toracice.

Tehnica: Compresii toracice
•    Ingenuncheati langa victima.
•    Podul palmei drepte in mijlocul cutiei toracice a victimei.
•    Puneti podul celeilalte palme deasupra.
•    Incrucisati-va degetele. Aveti grija sa nu apasati victima pe coaste, partea superioara a stomacului sau partea inferioara a sternului.
•    Asigurati-va ca umerii dvs. se afl a chiar deasupra pieptului victimei. Cu mainile intinse, apasati perpendicular, cam 4–5 cm.
•    De fi ecare data dupa ce apasati, permiteti pieptului sa revina la pozitia initiala. Astfel, se va pune in miscare fl uxul de sange catre inima. Nu schimbati pozitia mainilor de pe stern.
•    Compresia si eliberarea ar trebui sa aiba aceeasi durata.
•    Efectuati 30 de compresii toracice conform procedurii descrise mai sus, la o frecventa de aproximativ 100 de compresii pe minut. Asta inseamna ca trebuie sa efectuati 2 compresii la mai putin de o secunda.
•    Aplicati 2 respiratii gura la gura.

Tehnica: Respiratia gura la gura
•    Aplecati capul victimei spre spate si ridicati-i barbia.
•    Puneti o mana pe fruntea victimei.Strangeti narile victimei intre degetul mare si aratator.
•    Cu mana cealalta, mentineti-I barbia ridicata si deschideti-I gura.
•    Inspirati normal, aplecati-va in fata si acoperiti gura victimei complet, cu gura dvs.
•    Expirati uniform aerul in gura victimei si verifi cati, in acelasi timp, daca se produce ridicarea cutiei toracice. O respiratie trebuie sa dureze cam o secunda.
•    Mentineti capul victimei aplecat si barbia ridicata. Ridicati-va capul si verifi cati daca pieptul coboara dupa ce ati introdus aerul.
•    Inspirati din nou si efectuati o a doua respiratie gura la gura.
•    Repozitionati-va corespunzator mainile si continuati cu alte 30 de compresii toracice.

Ventilatia gura la nas constituie o alternativa in cazul in care respiratia gura la gura este dificil de realizat.

Resuscitarea fara respiratie gura la gura (RCP doar cu compresii toracice)

Multe persoane, chiar si personalul medical califi cat, recunosc ca se feresc sa faca respiratie gura la gura. Este bine sa se efectueze chiar si numai compresii toracice, decat nimic. Sansele de supravietuire ale victimei vor creste, chiar daca resuscitarea nu include si ventilatie. Daca nu puteti sau nu doriti sa efectuati ventilatia gura la gura, limitati-va doar la compresiile toracice.

In mod evident, compresiile toracice combinate cu respiratia gura la gura raman cea mai buna metoda de resuscitare

  

Defibrilarea externa automata

Informatii generale

• Atunci cand inima nu mai bate si circulatia sangelui se opreste, inseamna ca victima a facut stop cardiac. Cu toate acestea, in numeroase cazuri, s-a constatat ca ritmul cardiac poate fi inca
• prezent. Insa acest ritm este anormal, contractiile inimii devenind haotice, necontrolate. Inima nu mai este capabila sa pompeze sangele.
• Functionarea DEA (defi brilator extern automat) se bazeaza pe socurile electrice, care pot corecta ritmul cardiac anormal. Daca se actioneaza rapid, ritmul cardiac poate reveni la normal. Procedura poarta numele de defibrilare.
• DEA este un dispozitiv computerizat, care analizeaza ritmul cardiac al victimei. Pe baza analizei, dispozitivul decide daca este necesara administrarea unui soc electric. DAE sunt extrem de precise si vor declansa un soc electric doar daca este necesar. Exista defi brilatoare semi-automate sau complet automate. La dispozitivele semi-automate, operatorul uman trebuie sa apese butonul pentru socuri electrice. Defi brilatorul complet automat declanseaza singur socurile electrice.
• Chiar daca defi brilarea da rezultate, este foarte importanta continuarea procedurii de resuscitare. Defibrilatorul nu inlocuieste compresiile toracice si respiratia gura la gura.
• Sansele de supravietuire ale victimei vor creste daca persoana care ofera primul ajutor incepe resuscitarea si defi brilarea in primele minute de la instalarea stopului cardiac. Cu toate acestea, in majoritatea tarilor europene, serviciile de urgenta ajung la locul accidentului in aproximativ 8 minute. Din aceasta cauza, este necesar ca populatia sa invete cum sa foloseasca un defi brilator.

Ce observati?

• Victima nu are reactii si nu respira normal. Avem la dispozitie un DEA.

Ce trebuie facut?

1.    Continuati resuscitarea pana cand va este adus defi brilatorul.
2.    Porniti imediat defi brilatorul. Daca exista o persoana care acorda primul ajutor, aceasta trebuie sa continue resuscitarea in acest interval de timp. Urmati instructiunile pe care le afi seaza defi brilatorul.
3.    Dezveliti pieptul victimei si atasati electrozii asa cum arata ilustratia de pe ambalaj sau de pe electrozi.
4.    Asigurati-va ca nimeni nu atinge victim in timp ce defi brilatorul analizeaza ritmul cardiac.
5.    Daca este necesar un soc electric, asigurati-va ca nu se afl a nimeni in apropierea victimei si ca nimeni nu atinge victima. Apasati butonul pentru declansarea socului, atunci cand
aparatul va solicita acest lucru. Un dispozitiv complet automat va administra singur socul electric.
6.    Daca dispozitivul va solicita sa incepeti procedura de RCP, incepeti imediat resuscitarea.
Alternati 30 de compresii toracice cu 2 respiratii gura la gura.
7.    Urmati instructiunile dispozitivului, pana cand:
•    soseste personalul califi cat, care poate continua resuscitarea;
•    victima incepe sa respire normal;
•    obositi.
8.    Opriti resuscitarea daca victima incepe sa respire normal. Nu opriti dispozitivul, si mentineti electrozii pe pieptul victimei. Daca victima nu-si recapata cunostinta, asezati-o in pozitia de siguranta.

Masuri preventive
•    Inainte de a atasa electrozii, stergeti pieptul victimei, daca acesta este ud.
•    Radeti sau tundeti parul in exces, daca electrozii nu adera la piele.
•    Dezlipiti orice fel de plasturi de pe pieptul victimei.
•    Daca victima are pacemaker, nu puneti electrozii deasupra acestui dispozitiv, ci lateral, sau dedesubt. Un pacemaker este usor identifi cabil, pielea prezentand o ridicatura in locul in care se afl a acesta.
•    Nu apropiati electrozii de bijuteriile metalice. Daca este posibil, scoateti bijuteriile metalice care ar putea atinge electrozii.

Stiati ca...? - Sistemul Nervos

o       Impulsurile electrice ale nervilor circulă cu 274 km/h. Puşi cap la cap, nervii ar însuma o distanţă de 72 de km.

o       Creierul are 100 de miliarde de celule nervoase.

o       Femeile clipesc aproape de două ori mai mult decât bărbaţii.

o       Poziţia corpului iţi poate afecta memoria .

o       Creierul continua sa trimită impulsuri electrice pana la 37 de ore după moarte

o       Creierul nu mai creste după vârsta de 15 ani

o       Clipim, in medie, o data la fiecare patru secunde, de circa 15 ori pe minut. Acest numar poate creste insa cand suntem nelinistiti, obositi sau ne temem de ceva.

o       Bebelusii clipesc mult mai rar decat adultii, de obicei doar de doua ori sau chiar mai rar pe parcursul unui minut. Totodata, un studiu a aratat ca, pe masura ce cresc, copiii clipesc mai des, dar abia in jurul varstei de 14-15 ani ating "maturitatea" in ce priveste clipitul.

o       Feniletilamina produce o usoara stare de visare, si este produsa de catre creier în momentul care doi oameni sunt îndragostiti. Interesant de remarcat faptul ca aceeasi substanta se regaseste si în ciocolata.

o       A gândi este cel mai bun mod de a stimula creierul nostru, lipsa lui provoacă micşorarea mărimii creierului şi implicit a capacităţii lui.

o       Spre deosbire de alte specii, oamenii se simt atat de prost cand sunt respinsi, incat renegarea sociala este activata in sistemul nervos central, caracteristica confirmata de ceva vreme de studiile stiintifice. In plus, nivelurile de cortizol, un hormon asociat stresului, fluctueaza atunci cand oamenii cred ca sunt respinsi de semenii lor. Un studiu recent arata ca aceste efecte fiziologice merg mai departe: respingerea opreste efectiv activitatea inimii.

o       Un sfert din creier este folosit pentru a controla ochii. Vedem cu creierul "la propriu", ochii avand doar functia fundamentala de camera de luat vederi.

o       Majoritatea oamenilor de stiinta cred ca "memoria fotografica" este un mit. Oamenii isteti isi antreneaza creierul pentru a memora cat mai bine.

o       Craniul are multe gauri minuscule la baza sa, care permit nervilor cranieni sa se desfasoare spre destinatiile lor.

o       Cat de destept este piciorul tau drept?
1. In timp ce stai la birou in fata calculatorului, ridica piciorul drept de pe podea si fa cu el cercuri in sensul acelor de ceasornic.
2. Acum, in timp ce faci asta, deseneaza cifra "6" in aer cu mana dreapta. Piciorul isi va schimba sensul de rotatie.

o       Creierul este cel mai mare consumator de oxigen al corpului. Inhalarea aerului contaminat diminuează oxigenarea lui generând scăderea eficienţei creierului.

Piramida Alimentelor

Piramida alimentară reprezintă o exprimare grafică a recomandărilor

nutriţionale, a cantităţilor şi a tipurilor de alimente ce trebuie să fie consumate

zilnic pentru a menţine starea de sănătate şi pentru a reduce riscul de dezvoltare a

diverselor boli legate de alimentaţie. Indicaţiile sunt exprimate în porţii de

alimente, al căror consum zilnic va furniza toţi nutrienţii esenţiali.

În linii generale, piramida alimentară cuprinde următoarele grupe:

1. Pâine, cereale, orez şi paste (6-11 porţii pe zi);

2. Legume şi vegetale (3-5 porţii pe zi);

3. Fructe (2-4 porţii pe zi);

4. Lapte şi derivate (2-3 porţii pe zi);

5. Carne, peşte, ouă (2-3 porţii pe zi).

Fiecare grupă de alimente este etalată vizual pentru a uşura sfatul nutriţional

practic. De asemenea, este reprezentat numărul de porţii ce trebuie consumate

zilnic. Variaţia dintre minim şi maxim în ceea ce priveşte numărul de porţii depinde

de nevoile energetice şi de preferinţele alimentare personale. Fiecare

persoană trebuie să consume cel puţin numărul minim de porţii pentru fiecare

grupă de alimente. Astfel, consumând alimente din toate „etajele” piramidei se

realizează un aport adecvat de macro- şi micronutrienţi.

Piramida alimentară subliniază în acelaşi timp echilibrul, varietatea şi

moderaţia cu care este necesar ca unele alimente să fie consumate, punând accent

pe consumul cerealelor, legumelor şi fructelor. Sunt reprezentate grafic alimentele

ce furnizează macronutrienţii (glucide, proteine, lipide) şi micronutrienţii

(vitamine, minerale) necesari pentru a menţine starea de sănătate a populaţiei.

Cerealele, legumele şi fructele sunt cel mai bine reprezentate în piramida

alimentară, ca fundament al alimentaţiei echilibrate, numindu-le „bază” pentru o

nutriţie adecvată şi pentru sănătate, notabil fiind faptul că acestea pot reduce

riscul de apariţie a bolilor cronice.

Aceste alimente stau la baza dietelor sănătoase, deoarece au un conţinut

scăzut în grăsimi saturate, colesterol, zahăr şi sodiu (dăunătoare în cantităţi

excesive). Ele trebuie acompaniate de alimente bogate în proteine (lapte, brânză,

peşte, carne şi produse din carne cu un conţinut scăzut în grăsimi), reprezentate

grafic în al treilea nivel al piramidei, punându-se accent în ultima perioadă pe

consumul cărnurilor albe în defavoarea celor roşii (care tind să urce în partea

superioară a piramidei).

Vârful piramidei, având cel mai mic volum, este reprezentat de grăsimi şi

de produse zaharoase. Această porţiune nu are ataşate recomandări în ceea ce

priveşte numărul de porţii, ci doar menţiunea de a fi consumate rar şi în cantităţi

mici.

Se recomandă reducerea cantitaţii de sare, iar alcoolul, dacă este consumat,

trebuie să se rezume la cantităţi mici.

Implementarea în practică a raporturilor ce stau la baza alcătuirii piramidei

alimentare are capacitatea de a îmbunătăţi calitatea vieţii şi de a reduce

riscul unor boli cronice cum sunt boala coronariană, accidentul vascular cerebral,

diabetul zaharat şi unele forme de cancer.

Există diferenţe în ceea ce priveşte alegerea diverselor alimente, aceasta

variind în funcţie de cultură, obiceiuri familiale, religie, costul şi disponibilitatea

alimentelor, alergii şi intoleranţe alimentare.

Piramida oferă posibilitatea alegerii alimentelor din fiecare grupă reprezentată,

putându-se crea combinaţii în funcţie de preferinţele individuale.

Totuşi, în cazul în care una din categoriile de alimente nu poate fi consumată

(de exemplu, când nu se pot consuma lapte şi derivatele sale în cazul intoleranţei

la lactoză sau din diverse alte motive), este necesar ca nutrienţii furnizaţi de

respectiva grupă să fie aduşi din alte produse (de exemplu calciu furnizat de cereale

îmbogăţite cu calciu, sucuri de fructe îmbogăţite cu calciu, lapte şi derivate

delactozate).

Carnea şi peştele reprezintă surse majore de fier, zinc şi vitamine din grupul

B în majoritatea dietelor. Dacă sunt evitate alimentele de origine animală sau

în cazul în care cantităţile consumate nu sunt cele adecvate, acestea trebuie furnizate de alte alimente (de exemplu, cerealele îmbogăţite cu fier, spanacul, fasolea uscată, lintea, mazărea sunt importante surse de fier).

Alături de recomandările dietetice, activitatea fizică efectuată zilnic aduce

un real beneficiu. Este demonstrat faptul că activitatea fizică regulată scade riscul

anumitor boli cronice cum ar fi hipertensiunea arterială, accidentul vascular cerebral,

cardiopatia ischemică, diabetul zaharat tip 2, cancerul de colon şi osteoporoza.

Astfel, pentru a reduce riscul de apariţie a acestor boli cronice este

recomandat ca adulţii să facă cel puţin 30 de minute de activitate fizică moderată,

preferabil în fiecare zi a săptămânii.

Activitatea fizică regulată reprezintă şi o modalitate de a obţine şi de a

menţine totodată o greutate corporală normală, atât în rândul adulţilor, cât şi la

copii şi adolescenţi.

Fiziologia Inimii

Violența în școală - Modalități de prevenire

Violenţa în şcoală este o realitate pe care n-o putem nega şi nici neglija. Lucrul cel mai  important este să găsim metode eficiente de combatere a violenţei, de orice fel ar fi ea, pentru că altfel acest fenomen se va croniciza şi va fi greu de stăpânit în contextul societăţii actuale.

Violenţa este o problemă care îşi face simţită prezenţa din ce în ce mai mult în societate, iar de câţiva ani şi în şcoală.

Există un nivel de indisciplină inerent în şcoli, ca rezultat al faptului că elevii sunt la o vârstă la care sunt tentaţi să treacă peste reguli, iar această indisciplină poate duce la un comportament violent. Lipsa modelelor sociale, mediatizarea excesivă a cazurilor de violenţă şi indisciplină pot influenţa comportamentul elevilor, aceştia putând fi tentaţi să imite acţiunile văzute la televizor. Societatea românească trece printr-o criză din punctul de vedere al valorilor sociale. Violenţa este din păcate pentru mijloacele de informare în masă o afacere rentabilă, iar formele dramatizării şi exagerării atrage publicitatea dorită, rating-ul. În mass-media se pune accentul pe ideea că nu este nevoie să ai multă şcoală pentru a avea succes în viaţă şi că succesul se măsoară în primul rând prin bani. Aceste modele sunt perpetuate şi în familie, şi pe stradă, iar şcoala are puţine şanse de a schimba mentalitatea elevilor în condiţiile în care toate celelalte surse de informare spun contrariul. Copiii sunt în şcoală şase sau şapte ore pe zi. În rest sunt acasă, pe stradă, se uită la televizor. Tot ce învaţă în şcoală – cum să vorbească, cum să se poarte – este contrazis de ce văd în rest. Părinţii nu se implică suficient. Tema „violenţa” invită din păcate şi la respingerea vinovăţiei şi a răspunderii. Părinţii pot înfiera educaţia lipsă sau greşită din familie. Şcoala singură nu poate să reziste tendinţei actuale. Este nevoie de o politică hotărâtă de combatere a violenţei sociale şi de educare a adulţilor.

Agresiunile întâlnite în şcoală sunt injuriile, jignirile, îmbrâncelile, intimidările, vulgarităţile. Conflictele au de cele mai multe ori o justificare minoră, însă pot culmina cu agresiuni fizice. Altă problemă este aceea a taxelor de protecţie cerute de elevii mai mari sau de persoane din afara şcolii. Elevii nu discută cu profesorii şi preferă să-şi rezolve singuri conflictele ce apar între ei, fără implicarea cadrelor didactice, dar simt nevoia unor ore în care să discute despre problema conflictului, metode şi tehnici de negociere a conflictelor sau despre consecinţele comportamentului violent. Este necesară prezenţa în fiecare şcoală a unui psiholog care să consilieze elevii şi să colaboreze cu profesorii, dar se face simţită şi necesitatea educării părinţilor, mai ales că unele conflicte au fost escaladate tocmai prin implicarea acestora, ajungându-se la ameninţări cu moartea şi bătăi în plină stradă. Situaţia devine problematică atunci când aceste incidente se repetă foarte des, fie când violenţa este foarte puternică sau se manifestă asupra profesorilor. Sunt necesare măsuri pentru întărirea securităţii, respectiv angajarea unor firme de pază şi o mai bună colaborare cu poliţia, instalarea unor sisteme de supraveghere video în curtea şi holurile şcolii.

În această problematică este vorba de răspunderea cetăţenilor, adolescenţi şi adulţi deopotrivă. O importanţă deosebită o are întrebarea pedagogică, cum pot învăţa copiii şi adulţii să-şi recunoască răspunderea de a avea o atitudine clară faţă de violenţă, să exerseze forme paşnice de a stinge conflicte, să îndepărteze violenţa din drumul lor şi să reacţioneze împotriva violenţei. Rolul prevenţiei violenţei: întărirea personalităţii, toleranţă, promovarea creativităţii şi sprijinirea dezvoltării individuale. Succesul şcolar poate ajuta la clădirea aprecierii personale. Dacă un elev cunoaşte eşecul la şcoală, trebuie să-l convingem că el este valoros pentru societate şi pentru noi. Astfel îi vom întări personalitatea. Înţelegerea, abnegaţie şi model, o relaţie optimă profesor-elev cântăresc mai mult decât pedeapsa. Şcoala trebuie să dea posibilitatea elevilor să înţeleagă relaţiile sociale şi să-i pregătească să fie responsabili, să se poată descurca într-o societate a vitezei.

Există consens în părerea că cea mai mare parte a potenţialului de agresiune şi violenţă care apare în şcoală este „importat”. Dar este sigur că există şi factori şcolari care duc la violenţă, începând cu relaţia profesor-elev şi climatul social până la metodele de predare, evaluare, eşec, izolare. Atitudinea violentă a unor elevi are cauze atât externe cât şi interne. Cauzele externe ocupă un loc uriaş de mare: climatul educativ restrictiv din familie, alăturarea la grupuri agresive şi consumul regulat de filme cu violenţă. Elevii care trăiesc în astfel de mediu se comportă agresiv la şcoală.

Se mai poate preveni violenţa şi prin întărirea curajului civil. În şcoală şi în afara şcolii este vorba de două obiective: clarificarea noţiunii de curaj civil şi antrenarea, exersarea  acestui curaj. Orice situaţie conflictuală este determinată de factori concreţi şi de situaţie. Ea este, în ciuda unui model de bază asemănător, unică în felul ei. Curajul civil se bazează pe hotărârile personale şi nu pot fi prescrise. Curajul nu poate fi despărţit, de exemplu, de dreptate. Asta trebuie să înţeleagă copiii prin curaj civil: să intervină pentru cineva, chiar dacă ar fi mai simplu să treacă cu vederea şi să plece; să fie pregătiţi să ia în considerare şi eventuale dezavantaje legate de intervenţie; să nu se lase intimidaţi; să ajute la nevoie; să-şi exprime părerea, chiar dacă aproape toţi din grup au alte opinii; să ceară ajutor, să dea anunţuri, să descrie făptaşul. Lecţie foarte importantă pentru curajul civil este exersarea. Jocul de rol, prin care devenim conştienţi de temerile şi limitele noastre de acţiune. Deseori subapreciem diversitatea posibilităţilor noastre de acţiune. În jocurile de rol şi exersările concrete cu situaţii de violenţă directă putem descoperi noi răspunsuri creative la situaţii de conflict. Antrenamentul atitudinii ne oferă şansa să încercăm, să exersăm şi să reflectăm la atitudini neprobate. Curajul civil al copiilor este cerut des în situaţii de toate zilele. Astfel de situaţii ar putea fi: unui elev i se cer bani pentru a fi protejat împotriva altor agresori, sau o gaşcă pretinde un furt din magazin ca ritual de intrare. Astfel de situaţii trebuie explicate detaliat. Se va cere elevilor să spună cum s-ar comporta ei în astfel de situaţii. Se vor proba mai multe modalităţi de acţiune şi se vor observa reacţiile de fiecare dată. O astfel de scenă se discută mai întâi şi se interpretează de mai multe ori de către elevi, dezbătându-se de fiecare dată. Astfel se vor analiza dificultăţile şi obstacolele precum şi reacţiile lipsă sau potrivite situaţiei. Rolul profesorului este acela de sfătuitor.

Un proces de învăţământ eficient presupune prezenţa unui angajament al educatorilor pentru apărarea demnităţii umane şi a democraţiei. Cerinţe pentru profesori: capacitatea de a gândi în variante, iar în polemici să fie apărătorii alternativelor, chiar dacă nu sunt ale lor proprii; capacitatea de a planifica procese de învăţare şi de a le conduce fără a fi autoritar; (acest lucru implică respectul pentru opiniile elevului) fidelitatea pentru legile de bază fără a fi înclinat spre dogmatism şi îndoctrinare.

Sportul are un rol deosebit de mare în prevenirea violenţei şi a intoleranţei. El poate canaliza şi îndepărta agresivitatea din perspectivă fiziologică şi psihologică, poate promova integrarea socială, îndeosebi prin jocurile de echipă. Sportul promovează recunoaşterea regulilor, respectarea adversarului.

           Şi religia joacă un rol important în acest sens. Renunţarea la dimensiunile religioase nu ar fi un procedeu favorabil, nici pentru membrii aceleiaşi confesiuni, dar nici pentru înţelegerea interculturală, atât de importantă. În centrul învăţării despre rezistenţa fără violenţă trebuie să se afle iubirea. A plăti ura cu aceeaşi monedă nu înseamnă decât să contribui la creşterea urii. Fiecare trebuie să aibă suficientă morală şi înţelegere pentru a distruge lanţul urii. Aceste poziţii sunt alternative la violenţă şi ură. Comparaţiile dintre religii pot încuraja înţelegerea şi toleranţa.

Acţiunea, intervenţia curajoasă pentru demnitatea umană şi pentru o convieţuire paşnică, tolerantă presupune găsirea unui punct de vedere, a unei hotărâri personale. Acest lucru se poate întâmpla cu ajutorul mijloacelor argumentative ale învăţării. Prelucrarea, câştigarea unei poziţii poate fi încurajată şi de reprezentarea artistică prin care îşi poate găsi exprimarea. În procesul de prelucrare grafică se face schimb de idei cu elevii şi astfel educatorul participă cu sfaturi. Arta se dovedeşte astfel în tematica violenţei o formă potrivită de exprimare pentru că ea face loc nu numai argumentelor, ci şi a sentimentelor de apropiere de semeni.

În procesul de instruire accentul cade pe rolul răspunderii personale. Nu trebuie promovată atitudinea de a tolera violenţa (în cazul bătăilor din curtea şcolii, sau în clasă), ci de a lua atitudine, după posibilităţi, împotriva violenţei.

Instrumente muzicale din orchestra simfonica

Vioara este un instrument muzical cu coarde și arcuș. Coardele sunt acordate în cvinte perfecte și sunt întinse peste una din fețele unei cutii de rezonanță, vibrând atunci când arcușul este tras peste ele sau când sunt ciupite.

Viola este un instrument muzical cu coarde, la care execuția se face, în mod obișnuit, cu arcușul. Viola modernă folosește patru corzi, acordate în cvinte perfecte. 

Violoncelul este un instrument muzical cu coarde și arcuș din familia viorii (situat ca dimensiuni și ambitus între violă și contrabas). 

Contrabasul este cel mai mare instrument muzical cu coarde și arcuș cu o largă răspândire. 

Harpa  este un instrument muzical care are coarde întinse vertical și paralele cu una dintre laturile unui cadru triunghiular. 

Pianul este un instrument muzical foarte răspândit, în care sunetul este produs de corzi metalice fixate pe o placă de rezonanță din lemn, lovite de ciocănele acoperite cu pâslă, prin intermediul unei claviaturi.

Piculina este un instrument muzical de suflat, asemănător cu un mic flaut, care emite sunete din registrul acut.
Flautul este un instrument muzical de suflat. Înălțimea sunetelor produse de flaut este variată prin astuparea și eliberarea găurilor ori închiderea și deschiderea clapelor sale.
Oboiul este un instrument muzical de suflat în formă de tub, cu ancie dublă, construit din lemn special, cu găuri și cu clape, folosit mai ales în orchestră.

Cornul englez este un instrument muzical din familia oboiului din grupul suflătorilor din lemn. Are o cavitate conică și muștiuc cu ancie dublă. 

Clarinetul este un instrument muzical de suflat din lemn cu ancie simplă și corp cilindric. 

Fagotul este un instrument de suflat din lemn, cu ancie dubla, in do, basul din familia oboiului. 

Cornul francez este un instrument muzical din grupul suflătorilor de alamă. Un corn fără valve este denumit corn de vânătoare sau „corn natural”.

Trompeta este un instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un tub de alamă îndoit de două ori care se termină la un capăt cu o deschizătură în formă de pâlnie.
Trombonul este un instrument muzical de suflat făcut din alamă, mai mare decât trompeta, cu timbrul mai aspru și mai puternic decât aceasta.
Tuba este un instrument de suflat din alamă, cu registru grav, format dintr-un pavilion larg, un tub răsucit și un mecanism de pistoane.

Timpan se numește un instrument muzical de percuție cu înălțime determinată alcătuit dintr-o cutie de rezonanță metalică în formă emisferică, deasupra căreia este întinsă o membrană. 

Xilofon se numește un instrument muzical de percuție, alcătuit dintr-un sistem de plăci de lemn acordate diferit, care vibrează și emit sunete când sunt lovite cu niște ciocănele de lemn, de sticlă sau de metal.

Celesta este un instrument muzical de percuție cu claviatură, ale cărui sunete sunt produse prin lovirea unor plăci de metal.
Clopotele tubulare sunt un set de tuburi metalice de lungime variabilă, aliniate vertical intr-un suport.
Trianglul este instrument muzical de percuție făcut dintr-o bară cilindrică de oțel îndoită în formă de triunghi, care se lovește cu o baghetă din același material.
Talgerele sunt un instrument muzical de percuție format din două discuri de alamă care, ușor lovit unul de altul, produce sunete puternice.
Toba este un instrument muzical membranofon din grupul instrumentelor de percuție.

Tamburină se numește un instrument muzical popular de percuție de forma unei tobe mici, portative, cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăci de metal sau cu zurgălăi de jur împrejur, la care sunetele se obțin prin agitare în aer sau prin lovire cu mâna.

Macheta Vulcan

Mica Antantă

Mica Antantă, numită și Mica Înțelegere a fost o alianță formată în 1920 și 1921 de Cehoslovacia, România și Iugoslavia pentru a se apăra de revizionismul maghiar și pentru a împiedica întoarcerea casei de Habsburg la putere.
Franța a sprijinit această alianță, semnând tratate cu fiecare țară în parte. Mica Antantă a început să se dezintegreze în 1936, desființându-se complet în 1938. Franța a văzut în Mica Antantă potențialul refacerii unui război pe două fronturi împotriva Germaniei, în interesul securității franceze.

Mica Antantă a dispărut în urma acordului de la Munchen din 1938, unde Franța a abandonat garantarea granițelor statului cehoslovac.